duelgi

DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. Refl. (recipr.) (Înv.) A avea mania de a se duela. [Pr.: du-el-] – Din duelgiu (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

duelgí vb. (sil. du-el-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duelgésc, imperf. 3 sg. duelgeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. duelgeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: du due duel duelg

Cuvinte se termină cu literele: gi lgi elgi uelgi