DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovniceşti, adj. Al duhovnicului, privitor la duhovnic; p. gener. preoţesc. – Duhovnic + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DUHOVNIC//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care este caracteristic pentru duhovnici; de duhovnic. 2) rar Care se referă la viaţa internă a omului; sufletesc; spiritual. /duhovnic + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DUHOVNIC//Í mă ~ésc intranz. înv. (despre credincioşi creştini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
duhovnicésc adj. m., f. duhovniceáscă; pl. m. şi f. duhovnicéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DUHOVNICÉSC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoţesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.)
(Dicţionar de sinonime)
DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DUHOVNIC//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care este caracteristic pentru duhovnici; de duhovnic. 2) rar Care se referă la viaţa internă a omului; sufletesc; spiritual. /duhovnic + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
duhovnicésc adj. m., f. duhovniceáscă; pl. m. şi f. duhovnicéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DUHOVNICÉSC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoţesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.)
(Dicţionar de sinonime)
DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.
(Dicţionar de sinonime)