duhovnici dex - definiţie, sinonime, conjugare
DUHÓVNIC, duhovnici, s.m. Preot care spovedeşte pe credincioşi; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredinţează toate tainele, gândurile, intenţiile sale intime. – Din sl. duhovĩnikŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUHÓVNI//C ~ci m. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; confesor. /<sl. duhoviniku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DUHOVNIC//Í mă ~ésc intranz. înv. (despre credincioşi creştini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

duhóvnic (duhóvnici), s.m. – Confesor, părinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ, bg. duhovnik, din sl. duchŭ „spirit”, cf. duh. – Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovniceşte, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s.f. (misiunea de a spovedi).
(Dicţionarul etimologic român)

duhóvnic s. m., pl. duhóvnici
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DUHÓVNIC s. v. confesor.
(Dicţionar de sinonime)

DUHÓVNIC s. v. cleric.
(Dicţionar de sinonime)

DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: du duh duho duhov duhovn

Cuvinte se termină cu literele: ci ici nici vnici ovnici