dulăul dex - definiţie, sinonime, conjugare
DULẮU, dulăi, s.m. Câine mare (şi lăţos); zăvod. – Din pol. dolow.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DULẮ//U ~i m. Câine mare; zăvod. [Sil. du-lau] /<pol. dolaw
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dulắu (dulắi), s.m. – 1. (Înv.) Cîine de vînătoare, copoi. – 2. Cîine de pază (Canis pecuarius). Probabil pol. dołow, din sl. loviti „a vîna” (Cihac, II, 104). După Şeineanu, Rom., XXX, 549, din mag. dullő, soluţie care pare dificilă sub aspect fonetic. – Der. dolcă, s.f. (căţea de pază), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 173, îl considera de origine dacică.
(Dicţionarul etimologic român)

dulău s. m., art. dulăul; pl. dulăi, art. dulăii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DULĂU s. (ZOOL.) zăvod, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. şi Bucov.) zăblău. (Un ~ pentru păzit curtea.)
(Dicţionar de sinonime)

OCHIUL-DULĂULUI s. v. luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, sirius.
(Dicţionar de sinonime)

DULĂUL s. art. v. câinele-mare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Dulăucotei
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dul dula dulau

Cuvinte se termină cu literele: ul aul laul ulaul