dulciuri dex - definiţie, sinonime, conjugare
DÚLCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s.n., (B 1) s.n. A. Adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a fost sărat sau care a fost sărat foarte puţin. 3. (Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gustul dulce (A I 1). 4. (Despre apă) De râu, de izvor, de fântână. II. Fig. 1. Frumos, drăguţ, gingaş. Zâmbet dulce. ♢ Expr. A face (cuiva) ochi dulci = a privi (pe cineva) cu dragoste; a curta. ♦ (Despre miros) Aromatic, parfumat. ♦ (Despre glas, sunete etc.) Plăcut la auz; melodios. ♦ (Despre lumină) Puţin intens, blând, potolit. ♦ (Despre culori) Estompat, pal. 2. (Despre somn) Liniştit, calm, odihnitor. 3. (Despre gesturi, acţiuni) Uşor, delicat, gingaş. 4. (Despre terenuri) Puţin înclinat, cu pantă redusă, uşor de urcat. 5. (Despre climă şi agenţi fizici) Moderat, temperat. 6. (Despre fiinţe) Simpatic, plăcut la înfăţişare sau în comportări. ♦ Iubit, drag. 7. (Despre oameni) Blând, omenos, înţelegător. ♦ Care procură mulţumire; agreabil. ♦ (Despre vorbe) Care place, desfată, mângâie. ♦ (Despre gânduri exprimate, versuri etc.) De dragoste; p. ext. searbăd, fad. B. S.n. 1. Ceea ce e plăcut, bun; ceea ce produce plăcere, bucurie. ♢ Loc. adj. De dulce = (în ritualul bisericii creştine; despre mâncăruri) care este permis numai în perioadele dintre posturi; (despre zile sau perioade) în care este îngăduit să se mănânce orice fel de aliment. ♢ Expr. (Fam.) A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reproşa (cuiva ceva), a certa pe cineva. ♦ Perioadă de timp cât este îngăduit credincioşilor creştini să mănânce carne. 2. (Mai ales la pl.) Preparat dulce (A I l) care se mănâncă. – Lat. dulcis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÚLCE1 dúlciuri n. 1) Ceea ce produce plăcere şi satisfacţie deosebită. ♢ A fi sătul de dulce a se sătura de bine. Până nu guşti amarul, nu ştii ce-i dulcele până nu guşti viaţa grea, n-o înţelegi pe cea bună. 2): De dulce care, după ritualul bisericii creştine, nu se mănâncă în timp de post; de frupt. 3) mai ales la pl. pop. Mâncare servită ca desert. /<lat. dulcis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÚLCIURI f. pl. Produse alimentare dulci; cofeturi; zaharicale. /<lat. dulcis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dúlce s. n., (preparate dulci) pl. dúlciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DULCELE CRĂCIÚNULUI s. v. cârneleagă, harţi.
(Dicţionar de sinonime)

DÚLCIURI s. pl. cofeturi (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.). (A mâncat multe ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dul dulc dulci dulciu

Cuvinte se termină cu literele: ri uri iuri ciuri lciuri