duluță dex - definiţie, sinonime, conjugare

duluță

DULÚŢĂ s.f. (Reg.; în expr.) A se duce duluţă = a fugi iute; a se face nevăzut. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DULÚŢĂ f. reg.: A se duce ~ a pleca urgent; a fugi în grabă mare: a-şi lua tălpaşiţa. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dulúţă s.f. – (În expresia a fugi duluţă) A fugi iute. Origine necunoscută. După Şeineanu, Chien, 258 şi Puşcariu, Dimin., 77, de la dulău „cîine”. Pascu, Beiträge, 40, pleacă de la vb. a tuli „a fugi” pentru a forma un dim. *tuluţă. În sfîrşit, Scriban îl consideră un vocativ, de la un nume Duluţă care nu apare. Stabilirea unui etimon este şi mai dificilă dacă se are în vedere că nu se cunoaşte valoarea exactă a cuvîntului. Ar putea fi o der. umoristică de la du-l (cf. ia-l şi du-l), cu suf. dim. -uţă.
(Dicţionarul etimologic român)

dulúţă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: du dul dulu dulut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta luta uluta