dumerire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. şi tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-şi da sau a face să-şi dea bine seama; a(-şi) explica. [Var.: dumirí, domirí vb. IV.] – Din bg. domerja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUMERÍRE s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) dumeri şi rezultatul ei; lămurire, înţelegere, clarificare. [Var.: dumiríre s.f.] – V. dumeri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DUMER//Í ~ésc tranz. A face să se dumerească. /<bulg. domerja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DUMER//Í mă ~ésc intranz. A-şi da seama de o realitate, de un adevăr. /<bulg. domerja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dumerí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dumerésc, imperf. 3 sg. dumereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dumereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dumeríre s. f., g.-d. art. dumerírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DUMERÍ vb. 1. a înţelege, a se lămuri, a pricepe, a şti, (reg.) a se nădăi, (fâg.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut să-ţi spun?) 2. v. lămuri.
(Dicţionar de sinonime)

DUMERÍRE s. v. lămurire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) dumeri ≠ a (se) nedumeri
(Dicţionar de antonime)

A dumeri ≠ a nedumeri
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dum dume dumer dumeri

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire erire merire