dumesnici dex - definiţie, sinonime, conjugare
DUMÉSNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influenţa sl. domaštĩnŭ).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

dumésnic adj. m., pl. dumésnici; f. sg. dumésnică, pl. dumésnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dumesnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dumesniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DUMÉSNIC adj. v. domestic.
(Dicţionar de sinonime)

DUMESNICÍ vb. v. domestici, îmblânzi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dum dume dumes dumesn

Cuvinte se termină cu literele: ci ici nici snici esnici