DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politeţe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soţ, soţie. [Var.: (reg.) domnialúi pron. pers.m., dumneéi pron. pers.f.] – Domnia + lui (ei, lor).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DUMNEALÚI dumneaéi (dumnealór) pron. pers. Pronume de politeţe pentru persoana a 3-a. /domnia + lui (ei, lor)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dumnealúi pr., abr. d-lui
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dumneaéi pr., abr. d-ei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DUMNEALÚI pron. v. el.
(Dicţionar de sinonime)
DUMNEAÉI pron. v. ea.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DUMNEALÚI dumneaéi (dumnealór) pron. pers. Pronume de politeţe pentru persoana a 3-a. /domnia + lui (ei, lor)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dumneaéi pr., abr. d-ei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DUMNEALÚI pron. v. el.
(Dicţionar de sinonime)
DUMNEAÉI pron. v. ea.
(Dicţionar de sinonime)