dumnezeire

DUMNEZEÍRE s.f. Divinitate; Dumnezeu. – Din Dumnezeu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUMNEZEÍRE f. 1) Atribuire de calităţi dumnezeieşti; divinizare. 2) Natură, caracter dumnezeiesc; divinitate. /Din Dumnezeu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dumnezeíre s. f., g.-d. art. dumnezeírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DUMNEZEÍRE s. (BIS.) 1. v. Dumnezeu. 2. v. cer.
(Dicţionar de sinonime)