dună dex - definiţie, sinonime, conjugare

dună

DÚNĂ, dune, s.f. Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acţiunea vântului în regiunile nisipoase. – Din fr. dune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÚN//Ă ~e f. Val sau colină de nisip, format de vânt pe malul unei mări sau într-un deşert. /<fr. dune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dúnă (dúne), s.f. – Formă de relief cu aspectul unor coame paralele. Fr. dune. – Der. dunetă, s.f. (partea mai înaltă de la pupa unei nave), fin fr. dunette.
(Dicţionarul etimologic român)

DÚNĂ s.f. Movilă (mică) de nisip formată de vânt în regiunile nisipoase. [< fr. dune, it. duna, cf. ol. dune – colină].
(Dicţionar de neologisme)

DÚNĂ s. f. îngrămădire de nisip în formă de coame paralele, în regiunile nisipoase sub acţiunea vântului. (< fr. dune)
(Marele dicţionar de neologisme)

dúnă s. f., g.-d. art. dúnei; pl. dúne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: du dun

Cuvinte se termină cu literele: na una