duopol
DUOPÓL s.n. (Ec.) Dominaţie a două întreprinderi asupra pieţei unuia sau mai multor produse privind cererea sau oferta acestora sau asupra unei ramuri economice. [< fr. duopole].
(Dicţionar de neologisme)
DUOPÓL s. n. situaţie a unei pieţe dominată numai de două monopoluri. (< fr. doupole)
(Marele dicţionar de neologisme)
duopól s. n. (sil. du-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DUOPÓL s. n. situaţie a unei pieţe dominată numai de două monopoluri. (< fr. doupole)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)