duplex dex - definiţie, sinonime, conjugare

duplex

DÚPLEX, duplexuri, s.n. 1. Procedeu sau (concr.) aparat care permite comunicarea simultană bilaterală între două posturi telegrafice sau telefonice. 2. Procedeu de reproducere în două culori a unor ilustraţii monocrome (prin contrast). 3. Hârtie sau carton fabricate prin lipirea a două straturi. 4. Apartament construit pe două nivele. – Din fr. duplex.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÚPLEX n. telec. 1): Sistem ~ sistem care asigură comunicaţia simultană a mai multor transmisiuni. 2) Maşină care imprimă pe ambele feţe ale unei ţesături desene colorate care se suprapun. 3) Carton format din două straturi de pastă lipită prin presare. /<fr. duplex
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÚPLEX s.n. 1. Sistem de telegrafie în care pe aceeaşi linie se pot face în acelaşi moment mai multe transmisiuni. 2. Maşină de imprimat cu role, care imprimă în mai multe culori pe ambele feţe ale unei ţesături. 3. Hârtie sau carton format din două straturi de pastă lipite prin presare în stare umedă. ♦ (Poligr.) Procedeu de reproducere în două culori a ilustraţiilor monocrome în semitonuri. 4. Procedeu duplex = procedeu complex pentru elaborarea oţelurilor superioare constând din combinarea a două procedee siderurgice. 5. Apartament duplex = apartament construit pe două niveluri. 6. Parbriz lamelar fabricat din două plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune după ce s-a introdus între ele o folie de polivinil. 7. (Genet.) Organism care are două gene dominante pentru acelaşi caracter. [Pl. -xuri. / < fr., lat. duplex].
(Dicţionar de neologisme)

DÚPLEX s. n. 1. sistem de telegrafie în care pe aceeaşi linie se pot face în acelaşi moment mai multe transmisiuni. 2. maşină de imprimat cu role, care imprimă în mai multe culori pe ambele feţe ale unei ţesături. 3. hârtie, carton din două straturi de pastă lipite prin presare. ♢ (poligr.) procedeu de reproducere în două culori a ilustraţiilor monocrome în semitonuri. 4. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea oţelurilor superioare, prin combinarea a două procedee siderurgice. 5. apartament (de lux) pe două nivele. 6. parbriz lamelar din două plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune, după ce s-a introdus între ele o folie pe polivinil. 7. (biol.) organism care are două gene dominante pentru acelaşi caracter. (< fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)
(Marele dicţionar de neologisme)

dúplex s. n. (sil. -plex), (aparate, maşini) pl. dúplexuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: du dup dupl duple

Cuvinte se termină cu literele: ex lex plex uplex