duplicații

DUPLICÁT, duplicate, s.n. Al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie. – Din germ. Duplikat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUPLICÁT ~e n. 1) v. A DUPLICA. 2) Exemplarul al doilea al unui document sau act. /<germ. Duplikat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DUPLICÁT s.n. Al doilea exemplar dintr-un act; copie. [Var. duplicatum s.n. / cf. germ. Duplikat, lat. duplicatum].
(Dicţionar de neologisme)

DUPLICÁŢIE s.f. (Rar) Duplicare, dublare. [Gen. -iei. / cf. fr. duplication, lat. duplicatio].
(Dicţionar de neologisme)

DUPLICÁT s. n. al doilea exemplar al unui act; copie. (< germ. Duplikat)
(Marele dicţionar de neologisme)

DUPLICÁŢIE s. f. 1. duplicare. 2. prezenţa în dublu exemplar a unui segment cromozomial într-un stoc haploid. (< fr. duplication, lat. duplicatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

duplicát s. n. (sil. -pli-), pl. duplicáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

duplicáţie s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. duplicáţiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DUPLICÁT s. copie. (Un ~ al diplomei.)
(Dicţionar de sinonime)