duplicat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DUPLICÁ, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. şi: duplichez] – Din fr. dupliquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUPLICÁT, duplicate, s.n. Al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie. – Din germ. Duplikat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DUPLICÁ dúplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DUPLICÁT ~e n. 1) v. A DUPLICA. 2) Exemplarul al doilea al unui document sau act. /<germ. Duplikat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic şi -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].
(Dicţionar de neologisme)

DUPLICÁT s.n. Al doilea exemplar dintr-un act; copie. [Var. duplicatum s.n. / cf. germ. Duplikat, lat. duplicatum].
(Dicţionar de neologisme)

DUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)
(Marele dicţionar de neologisme)

DUPLICÁT s. n. al doilea exemplar al unui act; copie. (< germ. Duplikat)
(Marele dicţionar de neologisme)

duplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. dúplic, 3 sg. şi pl. dúplică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

duplicát s. n. (sil. -pli-), pl. duplicáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.
(Dicţionar de sinonime)

DUPLICÁT s. copie. (Un ~ al diplomei.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dup dupl dupli duplic

Cuvinte se termină cu literele: at cat icat licat plicat