duplice

DUPLICÁ, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. şi: duplichez] – Din fr. dupliquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DUPLICÁ dúplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic şi -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].
(Dicţionar de neologisme)

DUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)
(Marele dicţionar de neologisme)

duplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. dúplic, 3 sg. şi pl. dúplică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.
(Dicţionar de sinonime)