duplicitar

DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Făţarnic, ipocrit. – Din duplicitate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUPLICITÁR ~ă (~i, ~e) Cu caracter de duplicitate; făţarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DUPLICITÁR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].
(Dicţionar de neologisme)

DUPLICITÁR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar)
(Marele dicţionar de neologisme)

duplicitár adj. m. (sil. -pli-), pl. duplicitári; f. sg. duplicitáră, pl. duplicitáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DUPLICITÁR adj. v. ipocrit.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Duplicitar ≠ neprefăcut, franc, sincer
(Dicţionar de antonime)