dur dex - definiţie, sinonime, conjugare
DUR1, -Ă, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conţine săruri (de calciu şi magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană a cărei articulaţie nu conţine nici un element palatal. 4. Fig. Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din fr. dur, lat. durus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUR2 interj., v. dura1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DUR1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre corpuri solide) Care nu se lasă a fi distrus cu uşurinţă; rezistent la actiunea unor forţe din exterior; tare. 2) Care este greu de suportat. Climă ~ă. Pedeapsă ~ă. 3) (despre apă) Care conţine săruri peste limita admisă; aspru. 4): Consoană ~ă consoană a cărei articulaţie nu conţine nici un element palatal. 5) fig. Care se caracterizează prin lipsă de indulgenţă; sever; aspru; exigent. /<fr. dur, lat. durus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DUR2 interj. reg. (se foloseşte pentru a reda zgomotul unui obiect ce se rostogoleşte)Dur în jos, dur în sus (sau dur încoace, dur încolo) a) se spune despre o mişcare continuă dintr-o parte în alta, despre o agitaţie fără rost; b) se spune despre un schimb de păreri continuu şi contradictoriu. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dur interj. – Exprimă zgomotul produs de rostogolirea unui obiect rotund. Creaţie expresivă. – Der. dur(a)-vur(a) (var. tura-vura), adv. (inutil, degeaba); dură, s.f. (felie, bucată rotundă; Olt., dans popular); de-a dura, adv. (de-a rostogolul); duriţă, s.f. (rotiţă, stea la pinteni); durigă, s.f. (roată, scripete); duriga, vb. (Trans., a arunca; a face să se rostogolească); durilă, s.f. (Olt., mîner de vîrtelniţă); durui (var. durăi, durdui), vb. (a se rostogoli cu zgomot; Trans. de Vest, a tuna), a cărui ultimă formă indică o confuzie cu dudui); durăt (var. durăit, duruit), s.n. (Mold., larmă, harababură); durăitură, s.f. (harababură); duruitoare (var. durăitoare), s.f. (morişcă; cascadă); durduca, vb. (a învîrti), rezultat din încrucişarea cu durdă; durdulica, vb. (Trans., a învîrti), cuvînt identic cu cel anterior, cu infixul expresiv -li; durligi, s.m. pl. (Mold., picioare), pare o încrucişare a lui durigă cu tîrlici (cf. Bogrea, Dacor., IV, 812).
(Dicţionarul etimologic român)

dur (dúră), adj. – Tare, aspru. Lat. durus (sec. XIX). – Der. dura, vb. (a ţine, a fi, a dăinui); duritate, s.f. (tărie, rezistenţă); durabil, adj. (care durează); durabilitate, s.f. (trăinicie, rezistenţă); durată, s.f. (interval, răstimp), din it. durata, sau traducere din fr. durée.
(Dicţionarul etimologic român)

DUR, -Ă adj. 1. Tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ♢ (Fon.) Consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulaţia ei. 2. (Despre ape) Bogat în săruri, cu mare proporţie de săruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].
(Dicţionar de neologisme)

DUR1 adj. (muz.) major. (< germ. dur)
(Marele dicţionar de neologisme)

DUR2, -Ă adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ♦ consoană ~ă = consoană care nu are nici un element palatal în articulaţia ei. 2. (despre ape) cu mare proporţie de săruri de calciu şi magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus)
(Marele dicţionar de neologisme)

de-a dúra loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dur adj. m., pl. duri; f. sg. dúră, pl. dúre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DUR adj. 1. v. tare. 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DUR adj. v. major.
(Dicţionar de sinonime)

DUR adj. v. câinesc, drastic, greu, răstit, ridicat, sever, tare.
(Dicţionar de sinonime)

DUR adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Dur ≠ moale, maleabil
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: du

Cuvinte se termină cu literele: ur