durăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
DURĂÍ, pers. 3 dúrăie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A se da peste cap, de-a dura, a se rostogoli (cu zgomot); p. ext. a hurui. – Dura1 + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DURĂÍT s.n. Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DURĂÍ dúrăi intranz. pop. A se rostogoli; a se da de-a dura. /dură + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DURĂÍ, durăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A hurui. 2. Tranz. şi refl. A (se) da peste cap, de-a dura, a (se) rostogoli. – Din dura1.
(Dicţionarul limbii române moderne)

durăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. dúrăie, imperf. 3 sg. durăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

durăít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DURĂÍ vb. v. hurui.
(Dicţionar de sinonime)

DURĂÍ vb. v. tuna.
(Dicţionar de sinonime)

DURĂÍT s. v. huruitură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dur dura durai

Cuvinte se termină cu literele: it ait rait urait