durăitură

DURĂITÚRĂ, durăituri, s.f. Durăit. [Pr.: -ră-i-] – Durăi + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

durăitúră s. f., g.-d. art. durăitúrii; pl. durăitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DURĂITÚRĂ s. v. huruitură.
(Dicţionar de sinonime)