duramen

DURAMÉN, duramenuri, s.n. Partea centrală a lemnului din trunchiul şi ramurile unui arbore. – Din fr. duramen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DURAMÉN n. Stratul central al tulpinilor la arbori şi la arbuşti, mai intens colorat decât restul straturilor. /<fr. duramen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DURAMÉN s.n. Partea centrală a trunchiului unui arbore, de culoare mai închisă şi de densitate mai mare decât alburnul. [< lat. , fr. duramen].
(Dicţionar de neologisme)

DURAMÉN s. n. partea centrală a trunchiului unui arbore, cu o densitate mai mare decât alburnul. (< fr., lat. duramen)
(Marele dicţionar de neologisme)

duramén s. n., pl. duraménuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)