durativ

DURATÍV, -Ă, durativi, -e, adj. (Despre verbe) Care arată că o acţiune durează, nu este momentană; (despre timpurile verbelor) care arată că o acţiune este în curs de desfăşurare, nu este termintă. – Din fr. duratif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DURATÍV ~ă (~i, ~e) (despre verbe) Care arată o acţiune în desfăşurare continuă. /<fr. duratif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DURATÍV, -Ă adj. (Despre verbe sau timpuri verbale) Care arată o acţiune care durează, care este în desfăşurare. [Cf. fr. duratif, it. durativo].
(Dicţionar de neologisme)

DURATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care arată că o acţiune este în desfăşurare, durează; imperfectiv. (< fr. duratif)
(Marele dicţionar de neologisme)

duratív adj. m., pl. duratívi; f. sg. duratívă, pl. duratíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)