duriță

DURÍŢĂ, duriţe, s.f. Diminutiv al lui dură. – Dură + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

duríţă s. f., g.-d. art. duríţei; pl. duríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: du dur duri durit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita rita urita