durificare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DURIFICÁ, durific, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face (mai) dur1 (1), mai tare. – Din dur1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DURIFICÁRE, durificări, s.f. Acţiunea de a (se) durifica – V. durifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DURIFICÁ durífic tranz. A face să se durifice. /Din dur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DURIFICÁ mă durífic intranz. A deveni mai dur; a căpăta duritate. /Din dur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DURIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) face dur, a (se) întări. [P.i. durífic. / cf. lat. durus – dur, fieri – a deveni].
(Dicţionar de neologisme)

DURIFICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) durifica şi rezultatul ei; (spec.) creşterea durităţii unui metal sau a unui aliaj. [< durifica].
(Dicţionar de neologisme)

DURIFICÁ vb. tr., refl. a (se) face dur, a (se) întări. (< dur + -ifica)
(Marele dicţionar de neologisme)

DURIFICÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) durifica. 2. creştere a durităţii unui metal sau aliaj. (< durifica)
(Marele dicţionar de neologisme)

durificá vb., ind. prez. 1 sg. durífic, 3 sg. şi pl. durífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

durificáre s. f., g.-d. art. durificării; pl. durificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DURIFICÁ vb. a (se) întări. (A ~ un metal.)
(Dicţionar de sinonime)

DURIFICÁRE s. întărire. (~ unui metal.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: du dur duri durif durifi

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ficare