dânsul
[Sinonime]
DẤNSUL, DẤNSA, dânşii, dânsele, pron. pers., subst. 1. Pron. pers. (Ca pronume de politeţe) El, ea. ♢ Loc. adv. (Pop.) Ca pe dânsul (sau ca pe dânsa) = straşnic, grozav. 2. S.m. şi f. (Pop.) Soţ, soţie. 3. S.f. pl. art. (Pop.; în superstiţii) Ielele. [Gen.-dat.: dânsului, dânsei, dânşilor, dânselor] – De4 + însul.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÂNSUL dânsa (dânşii, dânsele) pron. pers. (întrebuinţat mai ales la nominativ şi acuzativ) El, ea (ei, ele). [G.-D. dânsului, dânsei, dânselor] /de + însul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dânsul pron. m. (g.-d. dânsului), pl. dânşii (g.-d. dânşilor); f. sg. dânsa (g.-d. dânsei), pl. dânsele (g.-d. dânselor)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DÂNSUL pron. v. el.
(Dicţionar de sinonime)
DÂNSUL s. art. v. bărbat, soţ.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÂNSUL dânsa (dânşii, dânsele) pron. pers. (întrebuinţat mai ales la nominativ şi acuzativ) El, ea (ei, ele). [G.-D. dânsului, dânsei, dânselor] /de + însul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DÂNSUL pron. v. el.
(Dicţionar de sinonime)
DÂNSUL s. art. v. bărbat, soţ.
(Dicţionar de sinonime)