dăinuitor

DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adj. Care dăinuieşte; durabil, trainic, persistent. [Pr.: -nu-i-] – Dăinui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DĂINUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dăinuieşte; persistent; peren. [Sil. dăi-nu-i-] /a dăinui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dăinuitór adj. m., pl. dăinuitóri; f. sg. şi pl. dăinuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DĂINUITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.
(Dicţionar de sinonime)