dăulare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DĂULÁRE, dăulări, s.f. (Reg.) Acţiunea de a (se) dăula şi rezultatul ei. [Pr.: dă-u-] – V. dăula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

dăulá (sil. dă-u-)/dehulá vb., ind. prez. 1 sg. dăuléz/dehuléz, 3 sg. şi pl. dăuleáză/dehuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DĂULÁ vb. v. deşela, istovi, speti.
(Dicţionar de sinonime)

DĂULÁRE s. v. deşelare, istovire, spetire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dau daul daula daular

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare aulare