eșalonare dex - definiţie, sinonime, conjugare
EŞALONÁ, eşalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părţi la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în aşa fel, încât plata să se efectueze pe rând şi la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eşaloane. – Din fr. échelonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EŞALONÁRE, eşalonări, s.f. Acţiunea de a eşalona şi rezultatul ei. – V. eşalona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EŞALON//Á ~éz tranz. 1) (acţiuni, manifestări) A distribui în timp; a repartiza la date succesive. 2) (lucruri) A dispune la anumite distanţe unele de altele. 3) (trupe, militare) A dispune pe eşaloane. /<fr. échelonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EŞALONÁ vb. I. tr. A dispune, a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanţă în distanţă. ♦ A fixa, a repartiza la date succesive. [< fr. échelonner].
(Dicţionar de neologisme)

EŞALONÁRE s.f. Acţiunea de a eşalona şi rezultatul ei; repartizare, dispoziţie pe eşaloane. [< eşalona].
(Dicţionar de neologisme)

EŞALONÁ vb. tr. 1. a dispune trupele în adâncime, pe mai multe eşaloane. ♢ a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanţă în distanţă. 2. a distribui, a fixa la date succesive. (< fr. échelonner)
(Marele dicţionar de neologisme)

eşaloná vb., ind. prez. 1 sg. eşalonéz, 3 sg. şi pl. eşaloneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

eşalonáre s. f., g.-d. art. eşalonării; pl. eşalonări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: es esa esal esalo esalon

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare lonare