eșarpă
EŞÁRPĂ s.f. v. eşarfă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EŞARPĂ s.f. 1. Direcţie de tragere, înclinată faţă de front şi care străbate în diagonală poziţia inamică. 2. Eşarfă (2) [în DN]. [< fr. (en) écharpe].
(Dicţionar de neologisme)
EŞÁRPĂ s. f. direcţie de tragere, înclinată faţă de front şi care străbate în diagonală poziţia inamică. (< fr. écharpe)
(Marele dicţionar de neologisme)
eşárpă (direcţie de tragere) s. f., g.-d. art. eşárpei; pl. eşárpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EŞARPĂ s.f. 1. Direcţie de tragere, înclinată faţă de front şi care străbate în diagonală poziţia inamică. 2. Eşarfă (2) [în DN]. [< fr. (en) écharpe].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
eşárpă (direcţie de tragere) s. f., g.-d. art. eşárpei; pl. eşárpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)