ebruitare dex - definiţie, sinonime, conjugare
EBRUITÁRE s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a ebruita. [Pron. -bru-i-. / < ebruita].
(Dicţionar de neologisme)

EBRUITÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A răspândi, a divulga (un secret, o ştire). [Pron. -bru-i-. / < fr. ébruiter].
(Dicţionar de neologisme)

EBRUITÁ vb. tr. a răspândi, a divulga (un secret, o ştire). (< fr. ébruiter)
(Marele dicţionar de neologisme)

ebruitáre s. f., g.-d. art. ebruitării; pl. ebruitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ebruitá vb., ind. prez. 1 sg. ebruitéz, 3 sg. şi pl. ebruiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: eb ebr ebru ebrui ebruit

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare uitare