echilibristică dex - definiţie, sinonime, conjugare
ECHILIBRÍSTICĂ s.f. 1. Arta de a-şi păstra echilibrul în diferite poziţii sau mişcări dificile ale corpului; număr de circ al echilibristului. 2. Fig. capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situaţii dificile; totalitatea eforturilor şi mijloacelor întrebuinţate pentru a ieşi dintr-o situaţie dificilă. – Din echilibrist. Cf. germ. E q u i l i b r i s t i k.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECHILIBRÍSTICĂ f. 1) Arta de a-şi păstra echilibrul în situaţii neobişnuite. 2) fig. peior. Posibilitatea de a se descurca uşor în situaţii dificile; totalitate a acţiunilor şi mijloacelor folosite în acest scop. [G.-D. echilibristicii; Sil. -li-bris-] /Din echilibrist
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ECHILIBRÍSTICĂ s.f. Menţinerea echilibrului corpului în poziţii dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. ♦ (Fig.; adesea peior.) Arta de a se descurca uşor în situaţii dificile; totalitatea acţiunilor, a sforţărilor şi a mijloacelor întrebuinţate pentru a ieşi dintr-o situaţie grea. [Cf. germ. Equilibristik].
(Dicţionar de neologisme)

ECHILIBRÍSTICĂ s. f. 1. menţinere a echilibrului corpului în poziţii dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. 2. (fig.) arta de a se descurca uşor în situaţii dificile. (< germ. Equilibristik)
(Marele dicţionar de neologisme)

echilibrístică s. f. (sil. -bris-), g.-d. art. echilibrísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ECHILIBRÍSTIC adj. v. acrobatic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ec ech echi echil echili

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica stica istica