echilibrul dex - definiţie, sinonime, conjugare

echilibrul

[Sinonime]
ECHILÍBRU, echilibre, s.n. 1. Situaţie a unui corp asupra căruia se exercită forţe care nu-i schimbă starea de mişcare sau de repaus; stare staţionară a unui fenomen. ♢ Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfăşoară cu aceeaşi intensitate. ♢ Expr. A-şi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuşi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forţe de a nu schimba starea de mişcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită. ♦ Fig. Stare de linişte, armonie, de stabilitate lăuntică. 3. Stare a unei balanţe economice în care părţile comparate sau raportate sunt egale. ♢ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanţă între elementele interdependente şi toate variabilele activităţii economice şi sociale. 4. Fig. Proporţie justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. – Din fr. équilibre, lat aequilibrium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECHILÍBR//U ~e n. 1) Stare a unui corp care este supus acţiunii unor forţe fără a-i schimba poziţia. 2) Poziţie verticală sau atitudine stabilă a unui corp în spaţiu. 3) Concordanţă între lucruri opuse sau diferite. 4) fig. Stare de linişte sufletească. [Sil. -li-bru] /<fr. équilibre, lat. aequilibrium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acţiunii unor forţe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mişcare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = concepţie potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esenţială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare şi mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situaţii, a unei stări sufleteşti etc. ♢ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. équilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanţă].
(Dicţionar de neologisme)

ECHILÍBRU s. n. 1. stare a unui corp supus acţiunii unor forţe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mişcare sau de repaus. 2. (biol.) însuşire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi. o ~ ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziţia faunei şi a florei rămâne aproape constantă. 3. proporţie, raport just între lucruri opuse. o ~ de forţe = situaţie în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influenţă şi dominaţie în lume; ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senzaţie de ~ = senzaţie care reflectă poziţia şi mişcările corpului în spaţiu. 5. (fig.) stare de linişte, de armonie, de stabilitate sufletească. (< fr. équilibre, lat. aequilibrium)
(Marele dicţionar de neologisme)

echilíbru s. n. (sil. -bru), art. echilíbrul; pl. echilíbre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ECHILÍBRU s. 1. stabilitate. (Se asigură ~l navei.) 2. cumpănă, cumpăneală, cumpănire. (A se afla în poziţie de ~.) 3. (rar) statică. (Tulburări de ~.) 4. v. armonie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Echilibrudezechilibru
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ec ech echi echil echili

Cuvinte se termină cu literele: ul rul brul ibrul librul