echinocţiul

ECHINÓCŢIU, echinocţii, s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie şi 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinóx, echinoxuri s.n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECHINÓCŢI//U ~i n. Fiecare dintre cele două date ale anului (21 martie şi 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. ~ de primăvară. ~ de toamnă. [Sil. e-chi-noc-ţiu] /<lat. aequinoctium, fr. équinoxe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ECHINÓCŢIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie şi 23 septembrie) când Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest şi când ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopţiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte].
(Dicţionar de neologisme)

ECHINÓCŢIU s. n. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie şi 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest şi când ziua este egală cu noaptea. (< lat. aequinoctium, fr. équinoxe)
(Marele dicţionar de neologisme)

echinócţiu s. n. [-ţiu pron. -ţiu], art. echinócţiul; pl. echinócţii, art. echinócţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)