echipolenţă

ECHIPOLÉNŢĂ s.f. (Rar) Egalitate de forţe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalenţă. – Din fr. équipollence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECHIPOLÉNŢĂ s.f. (Rar) Egalitate de forţe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalenţă. [< fr. équipollence].
(Dicţionar de neologisme)

ECHIPOLÉNŢĂ s. f. 1. egalitate de forţe, de puteri. 2. (log.) raport de egalitate între două propoziţii sau concepte de aceeaşi extensie; echivalenţă. 3. (mat.) relaţie între vectori echipolenţi. (< fr. équipollence, lat. aequipollentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

echipolénţă s. f., g.-d. art. echipolénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)