ECHÍPĂ, echipe, s.f. Grup de oameni care, sub conducerea unui şef, îndeplinesc în acelaşi timp o muncă sau o acţiune comună. ♢ Spirit de echipă = legătură spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor. ♦ Grup de sportivi constituit într-o formaţie, în cadrul căreia se antrenează, sub conducerea unui specialist, şi participă la competiţii. ♦ Fiecare dintre cele două formaţii care îşi dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. équipe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acţiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-şi pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalaţie etc. – Din fr. équiper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECHÍP//Ă ~e f. 1) Grup de oameni care îndeplinesc o acţiune comună sub conducerea unui şef. ~ de pompieri. 2) Grup de sportivi care se antrenează şi participă la competiţii împreună. ~ de volei. [G.-D. echipei] /<fr. équipe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ECHIP//Á ~éz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acţiuni. 2) (întreprinderi, instalaţii etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ECHIP//Á mă~éz intranz. A-şi pune echipamentul necesar. /<fr. équiper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
echípă (echípe), s.f. – Grup de oameni care, sub conducerea unui şef, îndeplinesc o acţiune comună. Fr. équipe. – Der. (din fr.) echipaj, s.n. (echipă, formaţie; înv., trăsură; totalitatea personalului de conducere şi deservire a unei nave, a unui avion); echipament, s.n.; echipa, vb.
(Dicţionarul etimologic român)
ECHÍPĂ s.f. Grup de oameni care lucrează împreună, fiind conduşi de un şef. ♦ Grup, formaţie sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. [< fr. équipe].
(Dicţionar de neologisme)
ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acţiune, o expediţie, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acţiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].
(Dicţionar de neologisme)
ECHÍPĂ s. f. 1. grup de oameni care lucrează împreună, conduşi de un şef. 2. formaţie sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. (< fr. équipe)
(Marele dicţionar de neologisme)
ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acţiune, o expediţie, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acţiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)
(Marele dicţionar de neologisme)
echipa, echipez v.r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de puşcăriaş. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
echípă s. f., g.-d. art. echípei; pl. echípe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. şi pl. echipeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ECHÍPĂ s. (SPORT) formaţie, (englezism) team. (O ~ de fotbal.)
(Dicţionar de sinonime)
ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A echipa ≠ a dezechipa
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acţiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-şi pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalaţie etc. – Din fr. équiper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ECHIP//Á ~éz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acţiuni. 2) (întreprinderi, instalaţii etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ECHIP//Á mă~éz intranz. A-şi pune echipamentul necesar. /<fr. équiper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
echípă (echípe), s.f. – Grup de oameni care, sub conducerea unui şef, îndeplinesc o acţiune comună. Fr. équipe. – Der. (din fr.) echipaj, s.n. (echipă, formaţie; înv., trăsură; totalitatea personalului de conducere şi deservire a unei nave, a unui avion); echipament, s.n.; echipa, vb.
(Dicţionarul etimologic român)
ECHÍPĂ s.f. Grup de oameni care lucrează împreună, fiind conduşi de un şef. ♦ Grup, formaţie sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. [< fr. équipe].
(Dicţionar de neologisme)
ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acţiune, o expediţie, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acţiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].
(Dicţionar de neologisme)
ECHÍPĂ s. f. 1. grup de oameni care lucrează împreună, conduşi de un şef. 2. formaţie sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. (< fr. équipe)
(Marele dicţionar de neologisme)
ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acţiune, o expediţie, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acţiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)
(Marele dicţionar de neologisme)
echipa, echipez v.r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de puşcăriaş. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
echípă s. f., g.-d. art. echípei; pl. echípe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. şi pl. echipeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ECHÍPĂ s. (SPORT) formaţie, (englezism) team. (O ~ de fotbal.)
(Dicţionar de sinonime)
ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A echipa ≠ a dezechipa
(Dicţionar de antonime)