echivalasesi
[Conjugare]
ECHIVALÁ, echivaléz, vb. I. Intranz. şi tranz. A avea sau a face să aibă aceeaşi valoare cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face echivalarea (2). – Din fr. équivaloir, lat. aequivalere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ECHIVAL//Á ~éz 1. tranz. A face să fie egal. 2. intranz. A fi egal; a avea valoare identică. /<fr. équivaloir, lat. aequivalere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ECHIVALÁ vb. I. intr. A fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. ♦ tr. (p. ext.) A traduce. ♦ tr. A face (ca o diplomă, un examen etc.) să aibă aceeaşi valoare cu altul (din altă ţară, provenit din altă parte etc.). [Cf. fr. équivaloir, it. equivalere, lat. aequivalere < aequus – egal, valere – a valora].
(Dicţionar de neologisme)
ECHIVALÁ vb. I. intr. a fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. II. tr. 1. a traduce. 2. a recunoaşte valabilitatea unor studii, examene sau diplome obţinute în cadrul unei şcoli de alt tip ori în străinătate. (< fr. équivaloir, lat. aequivalere)
(Marele dicţionar de neologisme)
echivalá vb., ind. prez. 1 sg. echivaléz, 3 sg. şi pl. echivaleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ECHIVAL//Á ~éz 1. tranz. A face să fie egal. 2. intranz. A fi egal; a avea valoare identică. /<fr. équivaloir, lat. aequivalere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ECHIVALÁ vb. I. intr. a fi egal, a avea o valoare egală cu ceva. II. tr. 1. a traduce. 2. a recunoaşte valabilitatea unor studii, examene sau diplome obţinute în cadrul unei şcoli de alt tip ori în străinătate. (< fr. équivaloir, lat. aequivalere)
(Marele dicţionar de neologisme)
echivalá vb., ind. prez. 1 sg. echivaléz, 3 sg. şi pl. echivaleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)