echivalență dex - definiţie, sinonime, conjugare
ECHIVALÉNT, -Ă, echivalenţi, -te, adj., s.n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeaşi valoare, acelaşi efect, aceeaşi semnificaţie sau acelaşi sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeaşi suprafaţă sau acelaşi volum cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta. II. S.n. 1. Mărime, număr etc. care caracterizează egalitatea sau echivalenţa, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două acţiuni. 2. Marfă care, având înglobată în ea aceeaşi cantitate de muncă socială cu o altă marfă, serveşte la exprimarea valorii acesteia din urmă. ♢ Echivalent general = marfă care serveşte la exprimarea valorii tuturor celorlalte mărfuri, îndeplinind rolul de bani. – Din fr. équivalent, lat. aequivalens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECHIVALÉNŢĂ, echivalenţe, s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificaţie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ♢ Examen de echivalenţă = examen pe care trebuie să-l treacă acela care cere recunoaşterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea să treacă de la un tip de şcoală la altul. ♦ (Log.) Raport existent între două enunţuri care sunt adevărate sau false împreună. 2. (Med.) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă. 3. (Mat.) Relaţie simetrică, reflexivă şi tranzitivă între elementele unei mulţimi. – Din fr. équivalence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECHIVALÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) Care echivalează; cu valoare egală. Sume ~te. /<fr. équivalent, lat. aequivalens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ECHIVALÉNT2 ~e n. 1) Mărime care indică echivalenţa a două forţe sau a două acţiuni. 2) Marfă care poate servi la exprimarea valorii altei mărfi în procesul schimbului. /<fr. équivalent, lat. aequivalens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ECHIVALÉNŢ//Ă ~e f. Egalitate cantitativă sau calitativă; proprietate a obiectelor de a fi egale (ca valoare, sens etc.). /<fr. équivalence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ECHIVALÉNT, -Ă adj. De valoare egală. ♦ (Despre cuvinte, locuţiuni etc.) Identic ca sens cu altul. ♦ (Despre figuri geometrice) Egal ca arie cu altă figură, fără a coincide ca formă. // s.m. Cantitate de materie, de forţă etc. egală cu o alta. [Cf. fr. équivalent, lat. aequivalens].
(Dicţionar de neologisme)

ECHIVALÉNŢĂ s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificaţie etc.; însuşirea a tot ceea ce este echivalent. ♦ (Log.) Relaţie între două enunţuri care sunt sau adevărate, sau false împreună. 2. (Mat.) Relaţie simetrică, reflexivă şi tranzitivă între elementele unei mulţimi. 3. (Med.) Simptom care substituie un altul obişnuit pentru o anumită boală. ♦ Denumire a manifestării patologice la epileptici, care înlocuieşte crizele propriu-zise. [Cf. fr. équivalence, it. equivalenza].
(Dicţionar de neologisme)

ECHIVALÉNT, -Ă I. adj. 1. (şi s.) care are aceeaşi valoare, semnificaţie, acelaşi efect cu altceva. 2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeaşi arie, fără a coincide ca formă. II. s. n. 1. cantitate de materie, de forţă etc. egală cu o alta. 2. mărime, număr, etc. care caracterizează egalitatea de valoare sau de semnificaţie a două efecte sau acţiuni. 3. marfă care, având înglobată în ea aceeaşi cantitate de muncă socială cu o altă marfă, serveşte la exprimarea valorii acesteia. (< fr. équivalent, lat. aequivalens)
(Marele dicţionar de neologisme)

ECHIVALÉNŢĂ s. f. 1. însuşire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificaţie etc. 2. (log.) relaţie între două enunţuri sau judecăţi care sunt adevărate sau false împreună. 3. (mat.) relaţie simetrică, reflexivă şi tranzitivă între elementele unei mulţimi. 4. simptom care substituie un altul obişnuit pentru o anumită boală. ♢ manifestare patologică la epileptici, care înlocuieşte crizele propriu-zise. (< fr. équivalence)
(Marele dicţionar de neologisme)

echivalént adj. m., pl. echivalénţi; f. sg. echivaléntă, pl. echivalénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

echivalént s. n., pl. echivalénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

echivalénţă s. f. → valenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ECHIVALÉNT adj. v. concordant.
(Dicţionar de sinonime)

ECHIVALÉNŢĂ s. v. concordanţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ec ech echi echiv echiva

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta lenta alenta