echivoc dex - definiţie, sinonime, conjugare
ECHIVÓC, -Ă, echivoci, -ce, adj., s.n. 1. Adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înţelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situaţie ambiguă. 2. S.n. Măsură a efectului perturbaţiilor asupra comunicaţiilor prin canale, exprimând cantitatea de informaţie care rămâne netransmisă din cauza perturbaţiilor. – Din fr. équivoque, lat. aequivocus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECHIVÓ//C1 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte, expresii etc.) Care are mai multe sensuri; cu posibilitatea de a interpreta în mai multe feluri; ambiguu. 2) (despre acţiuni, purtări etc.) Care trezeşte îndoieli; care dă de bănuit; îndoielnic; dubios; suspect. /<fr. équivoque, lat. aequivocus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ECHIVÓC2 ~uri n. 1) Cuvânt sau expresie cu sens ambiguu. 2) Lipsă de claritate, de precizie; ambiguitate. /< fr. équivoque, lat. aequivocus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ECHIVÓC, -Ă adj. (Despre un cuvânt, o expresie) Care poate fi interpretat în mai multe feluri; ambiguu. ♦ Necuviincios. ♦ (Despre o acţiune, o purtare etc.) Îndoielnic, ambiguu, suspect. // s.n. Cuvânt, propoziţie cu dublu sens, dintre care un sens este adesea obscen, grosolan; atitudine, purtare, situaţie neclară care are mai multe aspecte (dintre care unele sunt neplăcute). [< fr. équivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus – egal, vox – voce].
(Dicţionar de neologisme)

ECHIVOCÁ vb. I. intr. (Rar) A produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. [< fr. équivoquer].
(Dicţionar de neologisme)

ECHIVÓC, -Ă I. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz. ♢ (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect. II. s. n. 1. cuvânt, propoziţie cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. ♢ ambiguitate. 2. (telec.) măsură a efectului perturbaţiilor asupra comunicaţiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informaţie care rămâne netransmisă. (< fr. équivoque, lat. aequivocus)
(Marele dicţionar de neologisme)

ECHIVOCÁ vb. intr. a produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. (< fr. équivoquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

echivóc adj. m., pl. echivóci; f. sg. echivócă, pl. echivóce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

echivóc s. n., pl. echivócuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

echivocá vb., ind. prez. 1 sg. echivóc, 3 sg. şi pl. echivócă; conj. prez. 3 sg. şi pl. echivóce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ECHIVÓC adj., s. 1. adj. ambiguu, (livr.), amfibologic. (Exprimare ~.) 2. s. ambiguitate, (livr.) amfibolie. (~ul unei exprimări.) 3. adj. v. neclar. 4. adj. v. confuz. 5. adj. v. dubios.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Echivoc ≠ neîndoielnic, univoc
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ec ech echi echiv echivo

Cuvinte se termină cu literele: oc voc ivoc hivoc chivoc