eclectic
ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susţine eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECLÉCTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de eclectism; propriu eclectismului. [Sil. e-clec-tic] /<fr. éclectique, lat. eclecticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ECLÉCTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite şcoli, genuri etc. [Cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege].
(Dicţionar de neologisme)
ECLÉCTIC, -Ă I. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite şcoli, genuri etc. II. s. f. alegere şi îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepţii etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. éclectique, gr. eklektikos)
(Marele dicţionar de neologisme)
ecléctic adj. m. (sil. -clec-), pl. ecléctici; f. sg. ecléctică, pl. ecléctice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECLÉCTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de eclectism; propriu eclectismului. [Sil. e-clec-tic] /<fr. éclectique, lat. eclecticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ECLÉCTIC, -Ă I. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite şcoli, genuri etc. II. s. f. alegere şi îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepţii etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. éclectique, gr. eklektikos)
(Marele dicţionar de neologisme)
ecléctic adj. m. (sil. -clec-), pl. ecléctici; f. sg. ecléctică, pl. ecléctice
(Dicţionar ortografic al limbii române)