eclipsa dex - definiţie, sinonime, conjugare
ECLÍPSĂ, eclipse, s.f. 1. Dispariţie totală sau parţială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ şi acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2. Intermitenţă a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalaţie de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice aşezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariţie, absenţă (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoştintei; absenţă. ♦ Scădere a forţei creatoare a unei persoane. – Din. fr. éclipse, lat. eclipsis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parţial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el şi soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăşi pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiş; a dispărea. – Din. fr. éclipser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECLÍPS//Ă ~e f. 1) Dispariţie (totală sau parţială) a imaginii unui astru datorită interpunerii unui corp ceresc între el şi locul de observare. ~ de Soare. ~ de Lună. 2) fig. Trecere în umbră a unei persoane sau a unui lucru. [G.-D. eclipsei; Sil. e-clip-î /<lat. eclipsis, fr. éclipse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ECLIPS//Á ~éz tranz. 1) (aştri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în faţa altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăşi prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ECLIPS//Á mă ~éz intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

eclípsă (eclípse), s.f. – Dispariţie totală sau parţială a imaginii unui astru. – Var. (înv.) eclipsis. Gr. ἔϰλειψις (sec. XVII) şi modern din fr. éclipse. – Der. eclipsa, vb.; ecliptic, adj. Cf. Gáldi 176.
(Dicţionarul etimologic român)

ECLÍPSĂ s.f. 1. Dispariţie parţială sau totală a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru între observator şi corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitenţa luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instalaţie de semnalizare prin becuri electrice aşezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Dispariţie sau trecere în umbră temporară a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Întunecare, pierdere temporară a cunoştinţei. [< fr. éclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein – a dispărea].
(Dicţionar de neologisme)

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parţial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].
(Dicţionar de neologisme)

ECLÍPSĂ s. f. 1. dispariţie parţială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta şi observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermitenţă a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ♢ instalaţie de semnalizare prin becuri electrice aşezate pe catargul navelor. 3. (fig.) dispariţie sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru. ♢ întunecare, pierdere temporară a cunoştinţei. (< fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)
(Marele dicţionar de neologisme)

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)
(Marele dicţionar de neologisme)

eclipsă, eclipse s.f. (prst.) 1. impotenţă, tulburări erectile. 2. concediu autoimpus al unei prostituate, cauzat de o boală, de un accident etc. 3. perioadă nefastă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

eclípsă s. f. (sil. - clip -), g.-d. art. eclípsei; pl. eclípse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

eclipsá vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclipséz, 3 sg. şi pl. eclipseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ECLÍPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) întunericime, (înv.) întunecare. (O ~ de soare.)
(Dicţionar de sinonime)

ECLIPSÁ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toţi cu verva sa.)
(Dicţionar de sinonime)

ECLIPSÁ vb. v. depăşi, dispărea, întrece, pieri.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ec ecl ecli eclip eclips

Cuvinte se termină cu literele: sa psa ipsa lipsa clipsa