eclipsare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parţial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el şi soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăşi pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiş; a dispărea. – Din. fr. éclipser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECLIPSÁRE, eclipsări, s.f. Faptul de a (se) eclipsa. – V. eclipsa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ECLIPS//Á ~éz tranz. 1) (aştri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în faţa altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăşi prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ECLIPS//Á mă ~éz intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parţial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].
(Dicţionar de neologisme)

ECLIPSÁRE s.f. Acţiunea de a (se) eclipsa şi rezultatul ei. [< eclipsa].
(Dicţionar de neologisme)

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)
(Marele dicţionar de neologisme)

eclipsá vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclipséz, 3 sg. şi pl. eclipseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

eclipsáre s. f. (sil. -clip-), g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ECLIPSÁ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toţi cu verva sa.)
(Dicţionar de sinonime)

ECLIPSÁ vb. v. depăşi, dispărea, întrece, pieri.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ec ecl ecli eclip eclips

Cuvinte se termină cu literele: re are sare psare ipsare