ecolalie
ECOLALÍE s.f. Simptom al unor boli nervoase care se manifestă prin repetarea automată a sunetelor auzite la alţii. ♦ Repetarea automată a vorbelor altuia. – Din fr. écholalie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECOLALÍE f. Simptom al unor boli nervoase care constă în repetarea (involuntară) a vorbelor auzite. [G.-D. ecolalii] /<fr. écholalie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ECOLALÍE s.f. Repetare automată a sunetelor auzite la alţii, care se manifestă ca simptom al unor boli nervoase. ♦ Repetare automată a vorbelor altuia. [Gen -iei. / < fr. écholalie, cf. gr. echo – sunet, lalein – a vorbi].
(Dicţionar de neologisme)
ECOLALÍE s. f. repetare automată a cuvintelor interlocutorului, asociate uneori cu reproducerea intonaţiei, în schizofrenie. (< fr. écholalie)
(Marele dicţionar de neologisme)
ecolalíe s. f., art. ecolalía, g.-d. ecolalíi, art. ecolalíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECOLALÍE f. Simptom al unor boli nervoase care constă în repetarea (involuntară) a vorbelor auzite. [G.-D. ecolalii] /<fr. écholalie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ECOLALÍE s. f. repetare automată a cuvintelor interlocutorului, asociate uneori cu reproducerea intonaţiei, în schizofrenie. (< fr. écholalie)
(Marele dicţionar de neologisme)
ecolalíe s. f., art. ecolalía, g.-d. ecolalíi, art. ecolalíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)