ecotip

ECOTÍP, ecotipuri, s.n. Grup de plante din aceeaşi specie, cu anumite însuşiri ereditare proprii, formate în urma influenţei unor condiţii de mediu. – Din fr. écotype.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECOTÍP ~uri n. 1) Grup de plante din aceeaşi specie cu anumite însuşiri ereditare proprii, formate datorită condiţiilor de mediu, prin care se deosebesc de alte grupuri ale speciei date din alt mediu. 2) zool. Rasă ecologică. /<fr. écotype
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ECOTÍP s.n. Grup de plante sau animale din aceeaşi specie cu anumite însuşiri ereditare proprii, dobândite sub influenţa condiţiilor de mediu. [< fr. écotype].
(Dicţionar de neologisme)

ECOTÍP s. n. biotip adaptat, prin acţiunea selecţiei în anumite condiţii de mediu. (< fr. écotype)
(Marele dicţionar de neologisme)

ecotíp s. n., pl. ecotípuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ECOTÍP s. (BIOL.) rasă ecologică.
(Dicţionar de sinonime)