ecou dex - definiţie, sinonime, conjugare

ecou

[Sinonime]
ECÓU, ecouri, s.n. 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol. ♦ Unde reflectate care pot fi percepute distinct în raport cu undele directe. 2. Fig. Răsunet, vâlvă produsă de un eveniment, de o problemă etc. ♢ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta, a răspândi cuvintele sau ideile cuiva. – Din fr. écho, lat. echo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECÓU ~ri n. 1) Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore de un obstacol. 2) fig. Efect produs de ceva asupra cuiva; răsunet; rezonanţă. /<fr. écho, lat. echo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ecóu (ecóuri), s.n. – 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol. – 2. (Fig.) Răsunet, vîlvă. – Var. eho. Fr. écho. Var., din sec. XVIII, astăzi înv., direct din ngr. ἠχὼ.
(Dicţionarul etimologic român)

ECÓU s.n. 1. Reflectare a unui sunet pe o suprafaţă discontinuă; repetarea unui sunet prin reflectarea lui de un corp; sunetele astfel repetate. 2. (Fig.) Răsunet produs de un eveniment etc. 3. (Fig.) Persoană care repetă mereu ceea ce zice altcineva. [Pl. -uri, var. echo şi eho s.n. / < lat. echo, gr. echo – sunet, cf. Echo – nimfă pedepsită de Hera să repete mereu ultima silabă a cuvintelor auzite].
(Dicţionar de neologisme)

ECÓU s. n. 1. repetare a unui sunet datorit reflectării undelor sonore pe un obstacol. ♦ sunetul astfel repetat. ♦ ~ semnal = înregistrare optică pe ecranul unui radar. 2. (fig.) răsunet, vâlvă produsă de un eveniment etc. (< fr. écho, lat. echo)
(Marele dicţionar de neologisme)

ecóu s. n., art. ecóul; pl. ecóuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ECÓU s. răsunet, (pop.) hăuit, sunet, (prin Transilv. şi Olt.) sun, (înv.) eho. (Un ~ în munţi.)
(Dicţionar de sinonime)

ECÓU s. v. răsunet, vâlvă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ec eco

Cuvinte se termină cu literele: ou cou