ectogeneză
ECTOGENÉZĂ s.f. Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acţiunea mediului extern şi contestând implicit rolul structurii interne a organismelor. – Din fr. ectogénèse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECTOGENÉZĂ s.f. Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în materia vie, absolutizând acţiunea mediului extern şi contestând rolul structurii interne a organismelor. [< fr. ectogenèse, cf. gr. ektos – în afară, genesis – naştere].
(Dicţionar de neologisme)
ECTOGENÉZĂ s. f. (biol.) 1. dezvoltare embrionară în afara organismului matern, în vitro. 2. autogeneză cauzată de factori externi. (< fr. ectogenèse)
(Marele dicţionar de neologisme)
ectogenéză s. f., g.-d. art. ectogenézei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECTOGENÉZĂ s.f. Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în materia vie, absolutizând acţiunea mediului extern şi contestând rolul structurii interne a organismelor. [< fr. ectogenèse, cf. gr. ektos – în afară, genesis – naştere].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ectogenéză s. f., g.-d. art. ectogenézei
(Dicţionar ortografic al limbii române)