ecuator
ECUATÓR s.n. 1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafaţa pământului, rezultat din intersecţia cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, împărţindu-l în două emisfere şi reprezentând cercul de referinţă al latitudinii terestre; p. ext. zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică şi sudică de acest cerc; zonă ecuatorială. 2. Cercul mare al unei sfere, obţinut prin intersecţia acesteia cu un plan perpendicular pe o axă a sferei. ♢ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cereşti, situat într-un plan perpendicular pe linia polilor Pământului. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. équateur, lat. aequator.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECUATÓR n. Cerc imaginar pe suprafaţa Pământului care împarte globul pământesc în două emisfere, nordică şi sudică. [Sil. e-cu-a-tor] /<fr. équateur, lat. equator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ECUATÓR s.n. 1. Cerc imaginar al cărui plan este perpendicular pe axa polilor tereştri şi ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceştia. ♢ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cereşti în al cărui plan se află ecuatorul pământesc. 2. Cercul mare rezultat din intersectarea planului ecuatorului terestru cu sfera cerească. [Pron. -cu-a-, scris şi equator, pl. (rar) -oare, var. ecvator s.n. / < fr. équateur, it. equatore, cf. lat. aequare – a face să fie egal].
(Dicţionar de neologisme)
ECUATÓR s. n. 1. cerc mare, imaginar, pe suprafaţa Pământului, al cărui plan este perpendicular pe axa polilor şi ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceştia. o ~ ceresc = cercul mare al sferei cereşti în al cărui plan se află ecuatorul terestru. 2. (mat.) unul dintre cercurile mari ale unei sfere. 3. linie imaginară care înconjură echidistant de poli o formaţie anatomică mai mult sau mai puţin sferică. (< fr. équateur, lat. aequator)
(Marele dicţionar de neologisme)
ecuatór s. n. (sil. -cu-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECUATÓR n. Cerc imaginar pe suprafaţa Pământului care împarte globul pământesc în două emisfere, nordică şi sudică. [Sil. e-cu-a-tor] /<fr. équateur, lat. equator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ECUATÓR s. n. 1. cerc mare, imaginar, pe suprafaţa Pământului, al cărui plan este perpendicular pe axa polilor şi ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceştia. o ~ ceresc = cercul mare al sferei cereşti în al cărui plan se află ecuatorul terestru. 2. (mat.) unul dintre cercurile mari ale unei sfere. 3. linie imaginară care înconjură echidistant de poli o formaţie anatomică mai mult sau mai puţin sferică. (< fr. équateur, lat. aequator)
(Marele dicţionar de neologisme)
ecuatór s. n. (sil. -cu-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)