ecumenic
[Sinonime]
ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici creştine. – Din fr. œcumenique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECUMÉNI//C ~că (~ci, ~ce) rel. Care se extinde asupra întregii biserici creştine. /<lat. oecumenicus, ngr. oikoumenikos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ECUMÉNIC, -Ă adj. Investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile. [Cf. lat. oecumenicus, gr. oikoumenikos].
(Dicţionar de neologisme)
ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creştine. o mişcare ~ă = mişcare religioasă care urmăreşte reuniunea tuturor bisericilor creştine într-una singură; ecumenism. (< fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike)
(Marele dicţionar de neologisme)
ecuménic adj. m., pl. ecuménici; f. sg. ecuménică, pl. ecuménice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ECUMÉNIC adj. (BIS.) (înv.) sobornic, sobornicesc. (Sinod ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ECUMÉNI//C ~că (~ci, ~ce) rel. Care se extinde asupra întregii biserici creştine. /<lat. oecumenicus, ngr. oikoumenikos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creştine. o mişcare ~ă = mişcare religioasă care urmăreşte reuniunea tuturor bisericilor creştine într-una singură; ecumenism. (< fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike)
(Marele dicţionar de neologisme)
ecuménic adj. m., pl. ecuménici; f. sg. ecuménică, pl. ecuménice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ECUMÉNIC adj. (BIS.) (înv.) sobornic, sobornicesc. (Sinod ~.)
(Dicţionar de sinonime)