edentat dex - definiţie, sinonime, conjugare
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinţii unei roţi dinţate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EDENTÁT, -Ă, edentaţi, -te, adj., s.n. (Mamifer) fără dinţi sau cu dinţii atrofiaţi. – Din fr. édenté.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EDENTÁ//T1 ~tă (~ţi, ~te) Care nu are dinţi; fără dinţi. /<fr. édenté
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EDENTÁ//T2 ~ţi n. 1) la pl. Familie de mamifere lipsite de dinţi (parţial sau total). 2) Mamifer din această familie. /<fr. édenté
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EDENTÁ vb. I. tr. A rupe sau a smulge dinţii unei perii, ai unei roţi dinţate etc. [P.i. -tez. / < fr. édenter].
(Dicţionar de neologisme)

EDENTÁT, -Ă adj. Fără dinţi. // s.n.pl. Ordin de mamifere lipsite parţial sau total de dinţi. [< fr. édenté(s)].
(Dicţionar de neologisme)

EDENTÁ vb. tr. a rupe, a smulge dinţii unei perii, ai unei roţi dinţate etc. (< fr. édenter)
(Marele dicţionar de neologisme)

EDENTÁT, -Ă I. adj. fără dinţi. II. s. n. pl. ordin de mamifere lipsite de dinţi. (< fr. édenté/s/)
(Marele dicţionar de neologisme)

edentá vb., ind. prez. 1 sg. edentéz, 3 sg. şi pl. edenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

edentát s. n., pl. edentáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ed ede eden edent edenta

Cuvinte se termină cu literele: at tat ntat entat dentat