edict dex - definiţie, sinonime, conjugare

edict

EDÍCT, edicte, s.n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept şi formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate şi în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EDÍCT s.n. Lege, ordonanţă prin care un înalt magistrat roman (mai ales pretorul şi, sub imperiu, împăratul) îşi arăta activitatea trecută şi anunţa programul activităţii viitoare, adesea sub formă de norme juridice. ♦ Act, decret emis de un monarh prin care se stabileau norme imperative cu privire la o anumită problemă. [Pl. -te, -turi. / < lat. edictum, cf. fr. édict].
(Dicţionar de neologisme)

EDÍCT s. n. 1. lege, ordonanţă prin care un înalt magistrat roman îşi arăta activitatea trecută şi anunţa programul activităţii viitoare. 2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească. (< lat. edictum, germ. Edikt)
(Marele dicţionar de neologisme)

edíct s. n., pl. edícte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ed edi edic

Cuvinte se termină cu literele: ct ict dict