edicul dex - definiţie, sinonime, conjugare

edicul

EDÍCUL, edicule, s.n. 1. Construcţie mică şi uşoară ridicată într-un loc public. ♦ Construcţie sau învelitoare de protecţie care fereşte de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nişă într-o încăpere funerară, pentru portretele morţilor sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EDÍCUL ~e n. 1) Mic edificiu (chioşc, pavilion) ridicat într-un loc public. 2) Construcţie uşoară care apără de intemperii o lucrare de artă. /<fr. édicule, lat. aediculum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EDÍCUL s.n. 1. Chioşc, pavilion făcut de obicei în parcuri. ♦ Învelitoare, acoperitoare de protecţie a unei lucrări de artă, cu înfăţişare de templu în miniatură sau de chioşc. 2. Nişă în care se pun portretele morţilor, urnele funerare. [< fr. édicule].
(Dicţionar de neologisme)

EDÍCUL s. n. 1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăposteşte statuia celui decedat. ♢ nişă în care se păstrează portretele morţilor, urnele funerare. 2. chioşc, pavilion, de obicei în parcuri. 3. acoperitoare de protecţie a unei lucrări de artă, cu înfăţişare de templu în miniatură sau de chioşc. (< fr. édicule, lat. aediculum)
(Marele dicţionar de neologisme)

edícul s. n., pl. edícule
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ed edi edic edicu

Cuvinte se termină cu literele: ul cul icul dicul